despre proiect

Izolarea este desprindere, individualizare, separare, singularizare, singurătate, închidere, asediere, descompunere, fracționare, scindare, îngrădire, claustrare, temniță, recluziune, înstrăinare, carantină. Corpul în izolare este un corp liminal, a cărui memorie devine incertă, un corp dinamic, dialectic și în perpetuă transformare. Spațiul devine corp, corpul devine timp și vibrație.

Izolare într-o serie de stări liminale propune un demers performativ, vizual și arhitectural, care conectează fragmente din istoria complexă a Malmaison cu situația corpului din prezent. Aflat într-o criză de redefinire a raportului său cu societatea, moștenirea istorică și pronosticurile incerte despre viitor, corpul performativ propus de artiști este ritualic și tranzitoriu, într-o oscilație instabilă între ceea ce a fost și ceea ce ar putea să fie. 

Pornind de la imagini, interviuri, cronici, mărturii ale corpurilor care au trecut prin Malmaison, instalația performativă explorează fenomenul reconstrucției corporale, al reasamblării într-o nouă identitate. Câteodată afectivă, câteodată cinică și ironică, de multe ori pragmatică și directă, instalația este un potențial organism (dis)funcțional. Lucrarea colectivă sustrage materialul kinestezic al experienței corpului în izolare și îl recalibrează într-un spațiu care-și pierde intenționat caracterul ceremonial, devenind o resursă accesibilă. Memoria spațiului, transpusă în score-uri pulsatile, se reînnoiește constant prin asumarea unor identități străine, care se contopesc cu schimbul de informație dintre performeri și public. 

În Izolare într-o serie de stări liminale mai multe temporalități se suprapun, stări corporale familiare sunt recontextualizate istoric, lăsând loc unor fantezii despre viitor.

program

16, 17, 18, 19 martie 2023

19:30 – 21:30

/sac@malmaison (calea plevnei 137c, atelierele malmaison, etaj 2)

La intrarea în instalație vizitatorii vor primi un obiect care se atașează de corp. Fiecare obiect conține un număr, un text și un semn grafic. Acestea sunt fragmente de informații care au stat la baza documentării lucrării. Artiștii invită vizitatorii să conecteze obiectele la panoul plasat la ieșirea din instalație. Panourile compuse de vizitatori în fiecare seară vor rămâne în spațiul expozițional și după intervențiile performative, ca urme ale trecerii acestor corpuri prin spațiu.

fotografii de Dan Vezentan

video documentar

descoperă procesul de lucru și autorii instalației

trailer

fragmente din instalație

scurt istoric malmaison

realizat de Mihai Burcea

Cazarma a fost ridicată în vremea domnitorului Gheorghe Bibescu, în 1844, sub denumirea de „Cazarma călăreților”, cu scopul de a adăposti unitățile pendinte de arma cavalerie (infanteria își avea reședința în Dealul Spirii). În anii de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza acest cartier militar a primit numele de „Malmaison” în semn de recunoștință față de statul francez, care în acei ani a trimis o misiune militară pentru organizarea Armatei Române.

De-a lungul timpului, cazarma a adăpostit mai multe unități militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale (regimente și batalioane), iar în perioada interbelică a găzduit reședința Corpului 2 Armată, fiind punctul de comandă al garnizoanei București. În anii 1920-1930, aici au funcționat arestul, Parchetul militar și Consiliul de Război/Tribunalul militar al Corpului 2 Armată, organe ale justiției militare care au instrumentat și judecat celebre procese politice în epocă, precum procesul grevelor de la Grivița (1933) sau procesul liderului gardiștilor, Corneliu Zelea Codreanu (1938). Totodată, la Malmaison aveau loc funestele ceremonii de degradare militară și îndepărtare din armată a ofițerilor din garnizoana București, care fuseseră condamnați de instanțele militare.

Desene în creion pe pereții galeriei realizate de Ramon Sadîc | Fotografii de Alina Ușurelu

În 1941, arestul cazarmei Malmaison este alocat Secţiei de poliţie judiciară militară din Direcţia justiţiei militare a MapN, care era titulatura de acoperire a Secţiei a VIII-a Juridică din Serviciului Special de Informații – structură subordonată SSI, care se ocupa cu cercetarea-investigarea cazurilor „grele” (trădare, spionaj, sabotaje). Până la 23 august 1944, la închisoarea din Calea Plevnei nr. 139 au fost deținuți și interogați diverși oponenți politici ai regimului Antonescu, parașutiști sovietici, spioni – vezi grupul de spioni filo-britanici Rică Georgescu-Augustin Vișa, grupul adolescenților evrei din organizația „Hașomer Hațair”, liderul organizației comuniste bucureștene (Petre Gheorghe) ș.a.m.d.

După 23 august 1944, Secţia a VIII-a Juridică din SSI a fost desființată, iar odată cu instaurarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), arestul din Plevnei a trecut în subordinea Secției/Direcției a III-a anchete din SSI, condusă de colonelul Gheorghe Filipescu. După trecerea SSI din subordinea Președinției Consiliului de Miniștri în cea a Ministerului Afacerilor Interne (1951), respectiv în organigrama Direcției „A” informații externe, arestul din Malmaison a fost mutat la Direcția a II-a contraspionaj din DGSS/MSS/MAI, sub denumirea de Închisoarea Plevnei. Prin acest loc de deținere au trecut: Nicolae Malaxa (februarie 1941), Egon Balas (1952 – 1954), diplomatul Camil Demetrescu, fostul premier Petru Groza (1943 – 1944), liderul național-țărănist Corneliu Coposu, Maria Ioana Cantacuzino/Oana Orlea, nepoata compozitorului George Enescu, scriitorii Mircea Damian (1941) și Paul Goma (anii 1950).

După cutremurul din 1977, când una dintre laturile Malmaisonului s-a prăbușit, întregul complex militar a fost dezafectat pentru a fi încredințat unei instituții civile – IPROCHIM.

Wearables realizate de Maria Ghement și Justin Baroncea | Fotografii de Alina Ușurelu

studiu arhitectural malmaison

realizat de Maria Ghement și Justin Baroncea

1911

Clădirea Malmaison făcea parte dintr-un ansamblu urbanistic cu rol administrativ si de reprezentare. Era legată printr-un ax compozițional de ansamblul Spitalului Militar General. Spațiul de tip incintă și proporția acestuia te făceau să te simți văzut, judecat, expus și neajutorat dacă erai condamnat. Accesul principal din axul de simetrie al clădirii, făcea legătura dintre curtea exterioară de acces și cea interioara, cu rol ceremonial și de reprezentare. În același timp, coridoarele înscrise într-un pătrat, făceau ca circulația interioară să graviteze în jurul unui centru, și creau o relație de tipul controlat / în control.

2021

Faptul ca funcțiunile existente în Malamaison sunt diferite și ușor incompatibile, a dus la funcționarea clădirii în zone distincte, cu accese separate. Acest lucru a determinat un nou dialog între fațade și spațiile adiacente. Spațiul central, care cândva era o curte ceremonială, subordonată celor 4 fațade interioare si accesat direct din curtea de primire de pe latura de EST, a devenit activ doar în relație cu corpul care găzduiește atelierele de artiști (fațada interioară din Sud). Fațadele interioare de pe Nord și Est, nu mai dialoghează cu grădina, deoarece ele sunt întoarse spre bulevardul Calea Plevnei, într-o relație strânsă cu zona de spitale care și-a mărit suprafața și a înglobat și corpurile de Nord și de Est ale clădirii.

Aceasta “întoarcere cu spatele”, privatizarea mai multor părți ale unui întreg, fără o preocupare de integrare în compoziția spațială originala a dus la blocarea unor axe care legau în mod firesc exteriorul de interior si care dădeau o claritate a relației dintre spații. În concluzie, clădirea Malmaison, funcționează dupa niște reguli noi, imprimate cu o forță aproape tectonică de mișcare, caracteristic haotică a orașului de-a lungul istoriei, care, exact ca după un cutremur, a rearanjat (organic) axe și accese, blocând unele intrări și deblocând altele. Acest proces a dus la transformarea unei curți ceremoniale apăsătoare într-o grădina-surpriză, intimă, care găzduiește vecinătatea dintre o comunitate artistică și un spital. Ambele funcțiuni se folosesc de calitățile de reprezentativitate pe care spațiul le pune la dispoziție prin: proporțiile holurilor, așezarea încăperilor de tip spații de birou și noduri de circulație, așezate în axele de simetrie ale clădirii.

citește mai mult din interviuri

Am descoperit că izolarea te determină să fii extrem de atent la detalii, să inventezi jocuri mentale pentru a combate plictiseala și exerciții fizice rudimentare care-ți protejează corpul împotriva stării de stază. Am mai înțeles că frigul, nesomnul și imposibilitatea de a purta o conversație cu cineva te afectează mai mult decât tortura și că cea mai tulburătoare stare corporală este cea tranzitorie, în care nu știi exact ce se va întâmpla cu tine.
Demersul urmărește și experiența vizitatorilor într-o instalație performativă, moduri în care se poate construi transdisciplinar îmbinarea de prezență și reprezentare, cu materialități și imaterialități, creând diferite niveluri de prezență și co-prezență, temporalitate, durată, spațiu și experiență.
Instalația nu este numai despre izolarea ca urmare a detenției, este și despre cum poți fi izolat într-o comunitate mică, despre reconstrucții și deconstrucții ale memoriei, despre întrebări care privesc viitorul în raport cu trecutul. Încă mai sunt necunoscute, care de obicei se rezolvă o dată cu intrarea publicului, ele trebuie îmbrățișate și acceptate pentru ceea ce sunt. Lucrarea asta nu are cum să se întâmple până când nu intră la /SAC primul spectator.
Prima senzație a contactului meu cu Malmaison a fost fascinația dată de contrastul dintre monumentalitatea sa (atribut propriu unei clădiri reprezentative pentru puterea politică) și gradul de informalitate pe care prezența artiștilor l-a imprimat în toate spațiile sale, atât interioare cât și exterioare, cândva îmbâcsite de incertitudine și teroare.

răsfoiește cartea instalației la intrare

echipă

de simona deaconescu (coregrafă), ramon sadîc (artist plastic), justin baroncea (arhitect), maria ghement (arhitectă), vlaicu golcea (compozitor), mihai burcea (istoric), bogdan iancu (antropolog), ioana marchidan (performeră), andrei boariu (performer), georgeta corca (performeră), simona dabija (performeră), maria luiza dimulescu (performeră), alex radu (co-autor concept curatorial și producător)

instalația conține texte de egon balas, mircea damian, augustin vișa, corneliu coposu

un proiect coordonat de laura trocan (producătoare)

și documentat de cătălin rugină (director de imagine), dan vezentan (fotograf), daniel mihail atudorei (video editor)

/sac @ malmaison

/SAC @ MALMAISON este un spațiu-context de coproducții, cercetări și practici colaborative și transdisciplinare în artele vizuale, performative și scenice. /SAC @ MALMAISON este al doilea spațiu din București al /SAC după cel deschis în 2018, pe str. Berthelot, nr. 5.

/SAC @ MALMAISON se află într-o comunitate-context – Atelierele Malmaison – o comunitate artistică ce include ateliere și spații expoziționale (fie artist runspace, operate de instituții non-profit ori galerii) – recent fondată în clădirea Malmaison cu o istorie de aproape 2 secole, situată central, pe Calea Plevnei, 137C.

Spațiul de Artă Contemporană – /SAC – este o inițiativă independentă privată, un context-resursă dedicat necesităților actuale ale producătorului și ale publicului pentru a stabili un dialog direct și formator prin intermediul expoziției, cercetării și promovării.

Clădirea Malmaison, inițial o cazarmă militară, are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 177 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar (in perioada interbelica), centru special de anchetă și detenție în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist. Atelierele Malmaison si /SAC își propun să readucă clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga istorie a clădirii.

parteneri

Isolation in a Series of Liminal States este un proiect cultural co-produs de Asociația Tangaj Collective și /SAC@MALMAISON (Asociația Aiurart) și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Proiectul este co-finanțat de Primăria Capitalei prin ARCUB în cadrul Programului București – Oraș Deschis 2021. Pentru informații detaliate despre programul de finanțare al Primăriei Municipiului București prin ARCUB, puteți accesa www.arcub.ro. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Primăriei Municipiului București sau ARCUB. 

Parteneri media: CULTARTES, METROPOTAM, SPOTMEDIA, TANĂNANA, RADIO ROMÂNIA CULTURAL

/SAC@MALMAISON a fost amenajat cu sprijinul URSA ROMÂNIA și POLICOLOR ROMÂNIA

ASOCIAȚIA TANGAJ COLLECTIVE este sponsorizată de STRUCTURAL VISION, MIRA COM, COSMAN GROUP, GAFCO CONSTRUCT LOZNA, AST PÂNZARIU